CE ESTE ACTUAL IN GDV 

Inca dinainte de venirea lui Hristos pe pamant, Europa din afara bazinului Mediteranei era stapanita de trei mari familii de popoare: celtii, dacii si germanii. Cat de insemnate si durabile au fost civilizatiile create de aceste mari familii europene o dovedeste dificultatea Imperiului roman in a le supune pe cale militara. Regatul dac al lui Burebista, contemporan cu imparatia lui Iulius Caesar, se intindea din Cehia de astazi si pana in inima Balcanilor, din Crimeea pana in Macedonia. Centrul de putere al Daciei stravechi era asezat in Sud Vestul Transilvaniei. Aici intalnim originile statalitatii la proto-natiunea romana. O statalitate viguroasa, dominata de un pronuntat cult al onoarei si de o rara daruire a rasboinicilor. Moartea fiindu-le "cea mai scumpa nunta dintre nunti", cum va scrie in cantec poetul de peste veacuri. 
Inaintea legiunilor romane, Sfintii Apostoli Pavel si Andrei patrund in spatiul sudic al Thraco-Daciei. Ei aduc Evanghelia si, odata cu ea, accesul vitejilor pagani la Mantuire. Emergenta Bisericii pe pamanturile geto-dacilor va constitui pe viitor cadrul de geneza al natiunii romane. In fine, cele aproape doua secole de stapanire romana aduc cu ele un element etnic nou si esential in ecuatia romaneasca: latinitatea. Avem asadar o trinitate istorica ce converge la configurarea identitatii noastre nationale: 

1. Regatul Dac precrestin, 
2. Biserica lui Hristos si 
3. Imperiul Roman. 

Factorii secundari sunt multipli, cativa dintre ei ar fi influenta tehnologiei celtice asupra dacilor, contactele comerciale cu grecii, confruntarile si convietuirea cu gotii si slavii, cucerirea si regalitatea catolica maghiara, cruciadele antiotomane, domniile fanariote, efectele revolutiilor francmasonice din sec. al XIX-lea. 
Parcurgand cele doua milenii de istorie nationala, vom constata ca Transilvania si-a pastrat calitatea de isvor de statalitate la romani, ea jucand un rol cheie in dinamica evenimentelor chiar si atunci cand se afla sub conducere straina. Iata numai cateva date sumare in sprijinul acestei afirmatii: 

1. Primele state romanesti apar in Transilvania si Banat. Sunt statele lui Gelu, Glad si Menumorut. Cu ceva vreme inainte ca celto-saxonii sa apuce sub ocupatia normanda, dupa batalia de la Hastings din 1066, si statele romanesti transilvane pierd batalia contra coroanei maghiare. 

2. Urmare a rupturilor feudale generate in special de Marea Schisma de la 1054, domnitorii romani ortodocsi ai Maramuresului si Fagarasului intra in conflict cu suzeranii lor catolici (maghiari sau romani catolicizati) si initiaza procesul celor doua mari descalecari. Ce au fost aceste descalecari? Foarte pe scurt, mutarea curtilor domnesti transilvane in spatiul extracarpatic. Astfel, din Maramures va descaleca in Bucovina Bogdan Voda care va intemeia un nou stat romanesc in Est: Moldova; iar din Fagaras va descaleca pe Arges Nergu Voda, el fiind intemeietorului statului romanesc din Sud: Valahia. Deci statalitatea extracarpatica este originata in perimetrul Transilvaniei. 

3. La mijlocul secolului al XV-lea, cand Mahomed II cucerea Constantinopolul, romanul catolic Iancu Corvin de Hunedoara (Principe al Transilvaniei si apoi Guvernator regent al Regatului Ungar) era liderul cruciat in rasboaiele de rezistenta contra invaziei turcesti. Stefan cel Mare si Sfant ajunge pe Tronul Moldovei cu sprijinul lui Iancu din Transilvania. La fel si Vlad Tepes, legendarul Vlad Dracula. Aceste "numiri" ale Principelui ardelean aveau menirea de a fixa oameni de o seama cu el, apropiati si credinciosi, pe tronurile satelite din Moldova si Valahia. Dupa caz, lucrurile au luat un curs diferit: in Moldova boierii si poporul l-au inteles si ascultat pe Stefan, ceea ce a condus poate la cea mai stralucita epoca de domnie romaneasca din toate timpurile; in schimb, boierii munteni - de o slaba calitate umana - l-au boicotat pe Vlad dintru inceput, asprele sale reforme sociale fiind aplicate de o garda personala compusa din cavaleri ardeleni si moldoveni, fideli lui (de fapt, nemernicia boierimii valahe l-a alungat prin viclenie de pe tron pentru ca la sfarsit sa il otraveasca). 

4. Mihai Viteazul, Ban al Craiovei si primul unificator crestin al Regatului Dac, isi va fixa capitala la Alba Iulia - in vecinatatea Sarmisegetusei antice. El a inteles ca aici se gaseste isvorul puterii noastre ca neam, ca Muntii Carpati au fost anume asezati de Dumnezeu in forma de fortareata pentru ca romanii sa conduca dinauntrul zidurilor si nu din afara lor. 

5. Statutul privilegiat al Timisoarei in Imperiul romano-german conduce, cu incepere din secolul al XVIII-lea, la inscrierea orasului pe o lista a premierelor tehnologice: primul oras electrificat, primul tramvai electric etc. In genere, amprenta austro-ungara asupra vietii civice ardelene a lasat consecinte benefice asupra majoritatii romane din provincie. Noi nu ne-am pierdut nici limba si nici credinta desi am asimilat o suma de valori culturale pe filiera vieneza. Luceafarul spiritualitatii romanesti, Mihai Eminecu, a copilarit si a crescut in Imperiul austriac (Bucovina fiind o provincie a Vienei pe atunci). Geniul lui Eminescu s'a conturat la Cernauti, Viena si Lugoj, la Berlin si la Oradea, la Blaj si la Budapesta. Romanismul lui Eminescu - de la Nistru pan' la Tisa - inseamna inainte de toate o afirmare suverana a romanilor din Imperiu la care sa adere fratii lor din zona de influenta ruso-turca si nu invers. Sfarsitul vietii lui Eminescu se consuma la Bucuresti, unde a fost declarat nebun, injectat si ucis. 

6. Romanul macedonean Caragiale a expus ca nimeni altul 'chestiunea' romaneasca: nu din tigaretele si pompoanele bucurestene se va zamisli vreodata gloria acestei natiuni. Ea trebuie sa se uneasca, sub semnul Daciei si al Bisericii, pe matricea ei bimilenara transilvana. Actual si dramatic atunci, actual si tragic acum, Caragiale ne avertizeaza ca Bucurestiul este un neologism neasimilabil pentru Romania. 

7. In fine, la 1920 Regele Ferdinand unificatorul este incoronat la Alba Iulia ca Rege al tuturor romanilor, ca Rege al Romaniei Mari. Tot la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, romanii din fostul Imperiu decid reconstituirea vechilor hotare ale Daciei (actul national de la Alba Iulia fiind vandut francmasonilor de la Trianon de politicienii bucuresteni). Dar vai, si de aceasta data sforariile parvenitilor s'au dovedit mai dibace. Idealul national a fost din nou sacrificat in favoarea intereselor momentane ale miticilor. Nonsalanti si plini de voie buna, ei vor promulga in 1923 o noua Constitutie prin care ne-romanii mozaici (infinit mai periculosi decat maghiarii sau germanii) deveneau 'romani' ca noi, desigur ceva mai egali in drepturi - caci daca asa se poarta pe la Paris, nu? … Reactia lui Corneliu Codreanu si a lui Ion Mota, impreuna cu centrele studentesti pe care le conduceau la acea ora, este bine cunoscuta. Si tot asa, vreme de aproape 80 de ani, Bucurestiul continua sa persecute si sa omoare pe cei mai romani dintre romani, ca de, e de bon ton si comme il faut! Miscarea Legionara a avut ca prim inamic guvernele bucurestene. Corneliu Codreanu, Nicadorii si Decemvirii, au fost asasinati din ordinul unei guvernari bucurestene, aceeasi care a cedat doi ani mai tarziu Basarabia, Ardealul si Cadrilaterul la vecini. 

8. Acum, mai vechii barzi ai lui Ceausescu si Elena, mari patriotarzi emfatici, ii acuza pe sustinatorii autonomiei administrative si ai hegemoniei politice a Transilvaniei peste celelalte provincii romanesti ca ar fi in contra statului national unitar roman. De fapt, in Decembrie 1989, seful lor politic - Nicolae Ceausescu - ne acuza pe noi timisorenii ca suntem horthysti, huligani, fascisti. Tovarasiile lor ignora insa faptul ca, fara Transilvania, Romania nu ar mai fi Romania, ci numai o provincie ilfovita, un fel de Bulgarie nord-dunareana. Statul national unitar roman este pus in pericol de hegemonia Bucurestiului in afacerile interne si externe ale Romaniei, iar transferul capitalei in Transilvania ar fi o miscare de consolidare a statului national unitar roman. 

Schisma din Biserica 

Sfantul Stefan, Rege al ungurilor, s'a crestinat la Bizant. Odata cu el, toata maghiarimea a trecut de la paganism la ortodoxie - de fapt pe atunci ortodoxia si catolicismul erau una, asa cum trebuie sa fie. 
Rivalitati politice si pasiuni launtrice au agravat clivajul clasic dintre greci si romani in asa masura incat el a ajuns sa puna in discutie chiar unitatea Bisericii - care prin definitie trebuie sa fie Una. La 1054, Papa de la Roma si Patriarhul de la Bizant se excomunica reciproc, incepe mileniul schismatic pentru crestinatate, un mileniu in care inamicii lui Hristos vor gasi cu timpul cel mai fertil spatiu de desfasurare in opera lor malefica. 
Consecintele politice si istorice ale Marii Schisme asupra neamului romanesc sunt remarcabile. Stapanirea ungureasca din Transilvania nu era prima pe care o suportau romanii autohtoni. Tehnica lor de retragere in munti si de asimilare lenta, pe nesimtite, fusese deja pusa la punct cu rezultate grozave asupra altor cuceritori anteriori. Puzderie de imperii asiatice de carton au umplut vaile ardelene cu neamuri fel de fel. Toate au fost absorbite sau vanturate incetul cu incetul. Crestinarea ungurilor, ca si crestinarea slavilor, indica faptul ca aceste popoare prezinta valente deosebite in raport cu antecesorii lor. Una dintre explicatii putand fi contopirea masiva cu elementul latin predominant in Pannonia. 
In acea epoca primau credinta si raportul feudal de vasalitate in detrimentul elementului national. Majoritatea romana ar fi putut controla treptat relatiile cu suzeranii maghiari de vreme ce impartaseau aceeasi religie. Schisma insa va contribui decisiv la plasarea romanilor si maghiarilor in tabere antagonice. Romanii prefera sa ramana credinciosi ritului oriental in mediul spiritual al caruia li se conturase identitatea daco-latina in ultimele veacuri. In schimb, papalitatea atrage Coroana ungara in spatiul catolic si investeste resurse insemnate in ea. Scopul Romei fiind ca, prin mijlocirea soldatilor leali, sa isi extinda dominatia cat mai spre Est cu putinta. De aici deriva un conflict romano-maghiar de natura spirituala. Oriunde in lume, conflictele originate in spirit se sting numai atunci cand ranile create de ruptura se inchid pe aceeasi cale pe care au fost deschise. Asadar ultimele asperitati intime dintre romani si unguri vor disparea in uitare numai dupa ce efectele spirituale ale Marii Schisme din 1054 vor fi eradicate. 
 

Economia si societatea 

Transilvania este maghiarizata pe vai, pe unele vai chiar germanizata. Muntii Ardealului raman insa etern romanesti. Aproape 1.000 de ani Transilvania este conectata la structurile sociale, economice si politice ale Europei crestine catolice. Romanii, deposedati de titluri nobiliare si de castele (aceia ce refuza convertirea la catolici) isi ridica demnitatea si onoarea pe crestele muntilor. La fel facusera si dacii liberi dupa infrangerea lui Decebal. De fapt, dacii nelatinizati din creierii muntilor sunt pe undeva stramosii motilor nemaghiarizati din Apuseni. In aceste comunitati virile straluceste lumina neatarnarii neamului nostru. Gardienii eterni ai crestelor Carpatilor. 
In schimb, Valahia si Moldova sunt integrate Imperiului turc. Romanilor le este permisa practicarea ortodoxiei, insa viata economica si sociala este rupta de sistemul european - in primul rand de Transilvania mama, tara de origine a celor doua state romanesti extracarpatice. Standardele dupa care vor evolua economiile Moldovei si Valahiei sunt aceleasi cu cele practicate in Anatolia si Siria. Standardele din Transilvania sunt in schimb similare cu cele din Bavaria si Tirol. Pe teritoriul Daciei functioneaza doua civilizatii fundamental diferite. Aproape jumatate de mileniu, Carpatii sunt bariera dintre lumea levantina otomana si civilizatia europeana germanica. 
Totusi un factor de coeziune se pastreaza: anume pastorii vlahi cu oile lor. Transhumanta ramane un fenomen intern romanesc (benefic si decisiv pentru conservarea identitatii noastre) incapabil sa netezeasca insa deosebirile profunde dintre cele doua mari culturi straine dominante. 
Industrialismul si urbanismul timpurilor din urma conduc la agravarea fara precedent a decalajului economic si social. La nemti cuvantul inseamna ceva pe cand la turci acelasi cuvant inseamna altceva. 
In contextul european al Imperiului austriac se profileaza o clasa politica ardeleana romaneasca foarte viguroasa. Fara a imbratisa francmasoneria (dupa cum o facusera omologii lor regateni) oamenii politici ardeleni (in genere greco-catolici) construiesc piatra cu piatra premisele reinvierii statalitatii romanesti centrate in Transilvania. Tinta lor declarata era Dacia. 
 

Povara centralismului administrativ 

Nae Ionescu spunea ca de la Bucuresti se mulge tara, aceasta fiind principala relatie a capitalei dambovitene cu Romania. Un oras stanbuloid si o copie in miniatura a Parisului. Ce poate avea acesta in comun cu memoria Daciei si cu traditia romaneasca? In plus, filiatia francmasonica a structurilor bucurestene va conduce la conflicte armate intre fortele de represiune ale guvernului si Garda de Fier - fata de care, in Decembrie 1937, tara isi daduse adeziunea prin vot democratic. 
Colonizarea sovietica si faraonismul ceausist vor inaspri centralismul democratic. Acum, la noua ani dupa revolutia de la Timisoara, vechile structuri centralizate - practic intacte - au adus langa noi sorocul dezagregarii statului national unitar roman. 
Suntem in stare de colaps. 
Sa fie de vina clasa politica? Ar fi prea simplist. Sa presupunem ca vom importa o clasa politica suedeza si o vom pune sa guverneze tara de la Bucuresti. Vor merge oare lucrurile mai bine? Greu de crezut. Caci de la secretarele ministrilor si pana la femeile de serviciu, de la bodyguarzi si pana la soferi, aparatul administrativ este acelasi: o meduza gelatinoasa si uriasa capabila sa anihileze ostiri de tehnicieni vikingi sau japonezi. In aceasta meduza administrativa se ineaca viitorul Romaniei, ea suge vlaga natiunii prin impozite imposibile. 
Daca vom numara politicienii, vom ajunge la cateva mii. Daca vom numara functionarii de stat, vom depasi lejer milionul. Sa schimbi cateva mii de oameni este relativ usor. Chiar si democratia bolnava este in stare de asa ceva: se fac alegeri si Iliescu este inlocuit cu Constantinescu. O noua clasa politica vine pe locul celei vechi. Gata! 
Avea Gyuri Pascu un refren: 
"Presedintii trec, bodyguarzii raman…" 
Tehnic vorbind, este posibil sa schimbi cateva mii de politicieni, insa practic imposibil sa schimbi peste un milion de functionari. Nefiind in Rusia, si nici admiratori ai stangii democrate, nu vom lua in calcul epurarile de tip stalinist practicate in anii '50 in Romania sovietica sub bagheta unei echipe din care faceau parte Silviu Brucan, Valter Roman (Ion Iliescu mergea la pregatire la Moscova, Ilie Verdet misuna si el pe undeva iar Funar, Vadim Tudor si Adrian Paunescu probabil ca erau pionieri - chiar nevinovati la ora aceea). 
Tehnic nu se deschide decat o alternativa: deplasarea centrului politic al statului in Transilvania si descentralizarea administrativa. Multor mitici li se pare de neimaginat scenariul acesta. Si bunicilor lor li se parea de netrecut Linia Maginot. 
A propos de Germania: tara isi muta capitala la Berlin - acolo unde o cere traditia si memoria nationala de veacuri; aceeasi tara - poate pe primul loc in lume la multe capitole economice si sociale - este guvernata pe baza unui sistem administrativ descentralizat (pe landuri). Este dificil sa gasim in Europa un popor mai nationalist decat germanii, si totusi ei nu se sperie de federalism si descentralizare, constienti ca identitatea lor nationala si forta lor ca popor provine din alte resorturi decat cele dictate de impozite si piramide birocratice. 

Directia politica 

O Romanie cu epicentrul politic la Bucuresti, in zona turco-bulgara si pe rutele rusesti spre Balcani, este un stat desechilibrat politic. Intre Rusia si Levant, aceasta Romanie nu poate juca decat un rol decorativ de Belgie sau Olanda care agata senila tancului. 
In Primul rasboi mondial, in ajunul evacuarii Bucurestiului din calea trupelor germane invingatoare, corpul ofiteresc roman tinea mese festive cu decoratii lucitoare pentru "eroisme si merite" iar festinele si orgiile caracterizau aparatul superior de stat, nu prea afectat de situatia dezastruoasa de pe front. Istoricii europeni au consemnat aceasta stare de lucruri in randurile protipendadei bucurestene. Dar ei au mai consemnat ceva: odata cu soldatii si ofiterii germani de la Marasesti, Marasti si Oituz lumea civilizata din Europa a inteles ca dincolo de pojghita vizibila pe timp de pace a mizerabililor din Bucuresti sta ascunsa natiunea romana, poate cea mai viteaza natiune din Europa. Cum asa? Pai una este sa fii german viteaz cu casca, cu bocanci, cu pusca si munitie, cu tabla Krupp in jurul tau, iar alta este sa fii roman viteaz descult sau in opinci, cu baioneta, fara munitie si cu haine rupte. Asa i-au oprit si i-au uimit romanii pe germani. Romanii adevarati si nu ciocoii de pe maidane. 
Romani din acestia vom intalni si astazi, mai putin pe la orase si mai ales prin satele care nu accepta tigani in preajma. Regiunile cele mai curate din acest punct de vedere fiind Maramuresul, Bucovina si Apusenii. Adica tot in spatiul ne-levantin al tarii. 
Romania declara oficial ca a optat pentru directia politica de integrare europeana etc. Desigur ca Uniunea Europeana de la Maastricht nu este decat o extensie occidentala a fostei Uniuni Sovietice. La fel cum ea nu aduce fericirea in tarile apusene, nici tara noastra nu se va bucura de pe urma comisarilor de la Bruxelles. In fapt UE tinde catre o centralizare excesiva, catre o miticizare a continentului - ca sa folosim un limbaj uzual in Banat. Ar fi deci ridicol ca noi sa cerem descentralizarea Romaniei in contextul centralizarii Europei. Sa cadem adica din lac in put. 
Dar pentru ca noi cerem castigarea hegemoniei politice transilvane asupra intregului spatiu romanesc este evident ca urmarim un anumit model de integrare europeana. O integrare intr'o Europa traditionala crestina, in cazul nostru specific: Mitteleuropa. Neromanii, in exclusivitate, considera ca Miteleuropa se termina pe Carpati, cum era pe vremea puterii otomane. Vai insa de romanii care cred si ei acelasi lucru. Noi nu avem de ales decat intre doua variante diametral opuse: 
- Ori consideram ca Mitteleuropa se intinde de la Rin la Dunare, 
- Ori confundam Romania cu Baraganul si renuntam la memoria si la originile noastre ardelene. 
Nici un om normal nu va accepta ca Balcanii se intind pana la Tisa ori ca Mitteleuropa se termina la Vest de Tisa. 
Ca sa ne pastram unitatea si identitatea nationala va trebui sa impingem Mitteleuropa de la Carpati pana la Dunarea de Jos. 

Pentru o asemenea intreprindere politica este nevoie de un aparat administrativ primenit si de o clasa politica virila. Doua elemente care nu se pot intalni pe Dambovita. Mai avem un as in maneca: o doctrina politica si un nume de martir care starneste admiratia si respectul oricarui cetatean de onoare din Europa (si chiar din Rusia, dupa ultimele informatii). 

Informatica si lumea de maine 

In revistele de specialitate, tot  mai multi informaticieni avertizeaza despre desavantajul strategic al Romaniei retardate din punct de vedere al tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Firmele TI&C se plang despre slaba deschidere a autoritatilor catre informatizarea activitatii statului. Prima explicatie ar fi ca, odata introduse retelele de computere in toate sectoarele, coruptia, traficul de influenta, contrabanda, smecheriile functionarilor de stat primesc o lovitura de moarte. Computerul nu cunoaste spaga si nici nu desvolta desordinea, el nu uita si nu poate sterge. Nu poti mitui un computer si nu poti acoperi cu hartii fraudele prin computer. Chiar si cei mai experimentati hackeri (pirati informatici) sunt - dupa o vreme - depistati. Lumea informaticii nu face casa buna cu universul levantin, cu evantaiul promisiunilor incerte si cu smenul atat de drag unei anumite categorii de romani. 
Ca orice masinarie, computerul poate ucide si oprima daca asta i se cere. O va face la fel de riguros ca si intretinerea vietii unui bolnav sau ca si lectiile pentru copii. Conteaza din ce stofa sunt alcatuiti oamenii care dispun de el. 
Vedem cu totii ca industria si urbanismul nu sunt binefaceri ale civilizatiei ci mai degraba tare ale secolului XX. 
Londra nu mai are nici un farmec si nici o identitate: lume colorata (am vazut chiar si doua tiganci autentic mioritice cu poale pestrite si cu puradei atarnati de gat), galerii de metrou prin care circula milioane de oameni ca sobolanii pe sub pamant, un smog fara margini, fete imbatranite cu zece ani de stress si agitatie, oameni care mananca din tomberoane, apa calda din cand in cand etc. Daca nu ar fi masinile noi si iuti, daca nu s'ar circula pe sensul contrar, ai spune ca esti in Bucuresti sau in Paris. In astfel de locuri omul nu traieste, nu se bucura de viata. El se lupta doar sa supravietuiasca. 
Urbanismul este necesar industriei. Ea are nevoie de orase dormitor (Galatiul a ajuns un imens dormitor pentru SIDEX). Industria are nevoie de piata si piata de publicitate. Publicitatea, ca sa supravietuiasca si sa se desvolte, necesita cat mai multa imaginatie, pana dincolo de limita prostiei. Totul se invarte in jurul banului si al pietelor. Nu mai conteaza onoarea, credinta, viata omului. Nu mai conteaza omul. Si la televizor ni se tot spune despre umanism… 
Societatea informationala (sau post-industriala, cum o numesc chiar promotorii urbanismului de tip capitalisto-comunist) va aduce cu siguranta ceva nou in viata individului de maine. Fara a cadea intr'o utopie, omul va ramane la el acasa, pe pamantul lui, la ferma lui, unde va avea de mancare si de baut, va trai decent si - prin internet - va comunica cu oricine doreste, oriunde in lume, instantaneu si aproape pe gratis. Omul va fi independent si stapan pe sine. Seful de post nu il va putea prosti cu minciuni oficiale atata vreme cat internetul nu va cadea sub controlul vreunei puteri oculte. De fapt, chiar si atunci, hackereala s'ar desvolta fara masura facand regularizarea imposibila. 
 
 

Viata si Eternitatea 

In concluzie, batranii sunt memoria noastra vie si trebuie sa tinem cont de ceea ce ne spun ei despre trecut. 
De la ei avem de invatat cum sa fim mai buni. 
Despre viitor sa nu-i intrebam tot pe ei. Eu am intrebat odata un legionar octogenar, fantastic om, ce crede el despre cutare solutie de viitor. Mi-a raspuns ca: 

- Tinerii isi fac planuri caci ei au viata inainte. Noi, batranii, nu ne facem asemenea planuri. Nu avem nevoie. Noua ne sta inainte eternitatea. 
 
 

Timisoara, Noiembrie 1998 
 

Vineri, 27 Nov., ora 5 p.m.  
La reuniunea saptamanala a Clubului Stoicanescu se prezinta inregistrarea video “Codreanu in memoria legionarilor”, inregistrare facuta la Universitatea din Cluj in Aprilie 1995. 

Sambata, 28 Nov., ora 10 a.m.  
La sediul Asociatiei Constantin Stoicanescu se desfasoara - sub semnul transparentei si al deschiderii societatii banatene - simpozionul stiintific “Codreanu intre realitate istorica si utopie”. 
INVITATI SPECIALI au fost: 
Prof. Univ. Dr. Miodrag Milin, Decanul Facultatii de Stiinte Politice si Administrative de la Universitatea Banatului, Dipl. Ing. Ioan Ciama, Presedintele Asociatiei Avram Iancu din Timisoara, Pp. Ioan Sima Dragoi. 
 
Sambata, 28 Nov., ora 1 p.m.  
La Catedrala Mitropolitana din Timisoara se celebreaza un parastas pentru Capitanul Corneliu Codreanu, Nicadori si Decemviri. 
 

Duminica, 29 Nov., ora 1 p.m.  
Tinerii si veteranii Legiunii  se intalnesc la  cimitirul de pe str. Cosminului pentru a da onorul si a rosti PREZENT! in fata mormantului lui Zaharia Marineasa, Sef legionar al Banatului in perioada postdecembrista.